Italiano
English
DeutschSpitalul Erdem apreciază inițiativa Comisiei Lancet de a redefini clasificarea obezității prin introducerea termenilor de obezitate „preclinic” și „clinic”. Cu toate acestea, Spitalul Erdem adăpostește serioase rezerve cu privire la posibilele efecte negative ale acestei propuneri, care ar putea schimba din greșeală percepția obezității de la o boală recunoscută la un simplu indicator al riscului pentru sănătate. Această schimbare ar putea anula anii de progres în stabilirea obezității ca o afecțiune complexă, recurentă și cronică cu cauze multiple.
Preocupări majore cu privire la sistemul de clasificare propus
Implicații pentru acoperirea asigurărilor și accesul la asistență medicală
Segmentarea obezității în stadii preclinice și clinice ar putea prezenta un risc semnificativ pentru persoanele care pot intra în categoria „preclinice”. Acestor persoane li se poate refuza acoperirea de asigurare pentru tratamente vitale legate de obezitate, cum ar fi farmacoterapie, intervenții comportamentale structurate sau chirurgie metabolică.
În SUA, unde accesul la tratament depinde adesea de dacă o afecțiune este clasificată oficial ca o boală, această redefinire ar putea exclude milioane de oameni de la primirea îngrijirilor în timp util. De asemenea, ar duce probabil la amânarea intervenției până când obezitatea va trece la o formă mai severă, moment în care devine mai rezistentă la tratament. Acest model descurajează acțiunile precoce, preventive, care altfel ar putea minimiza complicațiile viitoare și ar putea promova o sănătate mai bună pe termen lung.
De la prevenire la reacție: o schimbare de paradigmă periculoasă
Permiterea obezității să progreseze necontrolat până când apar indicatori „clinici”, cum ar fi afectarea organelor sau comorbiditățile severe, încurajează un model de asistență medicală reactiv, mai degrabă decât unul proactiv. Acest lucru întârzie intervențiile critice până când daunele ireversibile sunt deja prezente, ceea ce poate crește ratele mortalității, crește complicațiile și amplifica cheltuielile pentru asistența medicală.
Având în vedere că obezitatea evoluează în timp, îngrijirea precoce și continuă este crucială pentru atenuarea riscurilor precum diabetul de tip 2, bolile de inimă și cancerul. Un model care tratează obezitatea ca pe un spectru permite furnizorilor de asistență medicală să intervină devreme – înainte să apară un rău major.
Provocări de diagnostic între obezitatea preclinică și clinică
Trasarea unei linii clare între formele preclinice și clinice de obezitate este problematică din cauza naturii complicate și ciclice a bolii. Cu mult înainte ca semnele fizice, cum ar fi insuficiența de organ să devină evidente, indivizii pot prezenta deja inflamație cronică, tulburări hormonale și dereglare metabolică.
Obezitatea poate duce, de asemenea, la probleme mecanice, cum ar fi degradarea articulațiilor, apneea în somn și tensiunea asupra sistemului musculo-scheletic, independent de complicațiile metabolice. În plus, cercetările au legat în mod constant obezitatea de afecțiunile de sănătate mintală, cum ar fi tulburarea depresivă majoră, subliniind impactul său larg asupra sănătății fizice și psihologice.
Instrumente precum Edmonton Obesity Staging System (EOSS) oferă deja un cadru nuanțat pentru evaluarea severității riscurilor de sănătate legate de obezitate, fără a separa pacienții într-un stadiu preclinic ambigu, care poate întârzia tratamentul critic.
Riscul de consolidare a stigmatizării și concepțiilor greșite
Rebrandingul obezității ca un factor de risc, mai degrabă decât o boală de bună credință, ar putea alimenta în mod neintenționat stigmatizarea socială și ar putea susține credința înșelătoare că obezitatea provine doar din deficiențe individuale, mai degrabă decât să fie o problemă medicală legitimă care necesită tratament și sprijin structurat.
De ce obezitatea trebuie să fie tratată în continuare ca o boală
Obezitatea ar trebui să rămână recunoscută ca o boală cronică și recidivante care necesită o abordare holistică și continuă a tratamentului. Similar cu modul în care gestionarea precoce a prediabetului poate opri evoluția către diabetul în general, îngrijirea timpurie a obezității poate preveni dezvoltarea complicațiilor care pun viața în pericol.
Efectele sistemice ale obezității – cum ar fi inflamația cronică cauzată de disfuncția țesutului adipos, dereglarea în hipotalamus și organele periferice și acumularea dăunătoare de grăsime viscerală în jurul organelor vitale – se manifestă adesea cu mult înainte ca orice diagnostic clinic să fie pus. Abordarea timpurie a acestor perturbări interne este esențială pentru protejarea sănătății pe termen lung.
Recomandările și apelul la acțiune ale Spitalului Erdem
Spitalul Erdem face apel la liderii din domeniul sănătății, factorii de decizie politică și furnizorii de asigurări să adopte o abordare prudentă față de clasificările propuse de Comisia Lancet. Vă recomandăm:
- Păstrarea desemnării obezității ca boală pentru a asigura accesul neîntrerupt la îngrijirea medicală.
- Utilizarea instrumentelor validate existente, cum ar fi EOSS, pentru a evalua riscul fără a întârzia intervenția.
- Prioritizarea strategiilor de îngrijire preventivă timpurie față de modelele de tratament în stadiu avansat.
- Menținerea indicelui de masă corporală (IMC) ca instrument de screening de bază, susținut de metode de diagnostic suplimentare, cum ar fi raportul talie-șold și talie-înălțime, alături de evaluarea clinică bazată pe istoricul pacientului și pe examenul fizic.