De ce este obezitatea clasificată drept boală?
OMS a recunoscut pentru prima dată obezitatea ca boală în 1948. În Statele Unite, Asociația Medicală Americană (AMA) a urmat exemplul în 2013. Această clasificare este crucială deoarece reformulează obezitatea de la a fi văzută ca o alegere a stilului de viață la a fi tratată ca o afecțiune complexă de sănătate. Din punct de vedere istoric, obezitatea a fost învăluită în stigmatizare, mulți – inclusiv profesioniștii din domeniul sănătății – crezând că este pur și simplu un rezultat al supraalimentării și al inactivității. Însă recunoașterea ei ca boală dezvăluie că originile sale sunt multifactoriale, implicând genetica, influențele de mediu și mecanismele biologice. Mai mult, obezitatea joacă un rol în dezvoltarea a peste 236 de afecțiuni medicale, inclusiv 13 tipuri de cancer.
Recunoașterea obezității ca boală deschide calea pentru cercetări serioase în strategiile de prevenire și tratament. Aceasta validează necesitatea unor intervenții structurate, cum ar fi terapia comportamentală, tratamentul medical, planificarea dietei și, uneori, intervențiile chirurgicale. Este important de menționat că acest lucru semnalează faptul că gestionarea susținută a greutății necesită, de obicei, mai mult decât voință sau modificări ale stilului de viață. De asemenea, subliniază necesitatea unui tratament plin de compasiune și respect – persoanele cu obezitate ar trebui îngrijite la fel de serios ca cele cu boli de inimă sau hipertensiune arterială. De fapt, Grupul Operativ pentru Servicii Preventive din Statele Unite (USPSTF) recomandă ca adulții să fie examinați pentru obezitate și, dacă este identificată, să li se ofere programe intensive de intervenție.
Ce cauzează obezitatea?
Obezitatea apare atunci când excesul de grăsime se acumulează în organism până la punctul în care perturbă sănătatea normală. Numeroși factori pot contribui la această afecțiune:
- Influența genetică: Cercetările sugerează că 40-70% din riscul de obezitate poate fi moștenit. Mii de gene sunt legate de riscul de obezitate, iar anumite mutații genetice pot cauza direct afecțiunea. Cu toate acestea, o predispoziție genetică nu înseamnă că o persoană este destinată să devină obeză.
- Factori alimentari: Nu toate caloriile au același efect asupra organismului. Un aport ridicat de carbohidrați procesați și grăsimi nesănătoase joacă un rol mai semnificativ în promovarea acumulării de grăsime.
- Dezechilibre hormonale: Rezistența la insulină – o afecțiune în care organismul se luptă să regleze glicemia – apare frecvent la persoanele cu obezitate, evidențiind rolul căilor metabolice perturbate.
- Medicamente eliberate pe bază de rețetă: Multe medicamente sunt asociate cu creșterea în greutate, inclusiv cele utilizate pentru tratarea depresiei, diabetului, convulsiilor, alergiilor, hipertensiunii arteriale și problemelor de somn.
- Condiții de mediu: Obiceiurile familiale, mediul cultural și vecinătatea sau accesul la alimente sănătoase pot influența puternic creșterea în greutate.
- Tipare de somn: Atât somnul insuficient, cât și cel excesiv sunt asociate cu obezitatea. În plus, tulburări precum apneea de somn – adesea agravată de obezitate – perturbă odihna de calitate, creând un ciclu.
Boli asociate cu obezitatea
Cercetările actuale indică faptul că obezitatea poate scurta speranța de viață cu până la opt ani. Este legată de peste 236 de afecțiuni, inclusiv mai multe tipuri de cancer, boli metabolice și cardiovasculare și probleme de sănătate mintală.
- Cancer: Inflamația și modificările hormonale legate de obezitate creează condiții care susțin dezvoltarea cancerului. Celulele adipoase pot elibera substanțe inflamatorii și hormoni care alimentează creșterea anormală a celulelor. Un stil de viață mai sănătos, inclusiv o nutriție mai bună și o activitate intensă, poate reduce aceste riscuri. Treisprezece tipuri de cancer strâns legate de obezitate includ:
- Cancerul de sân postmenopauză
- Cancerul colorectal
- Adenocarcinom esofagian
- Cancerul vezicii biliare
- Cancerul renal
- Cancer la ficat
- Meningiom
- Mielom multiplu
- Cancerul ovarian
- Cancerul pancreatic
- Cancer tiroidian
- Cancer la stomac (partea superioară)
- Cancerul uterin
- Diabet de tip 2: O majoritate semnificativă a persoanelor cu diabet de tip 2 se confruntă și cu obezitate. Rezistența la insulină – un semn precoce al diabetului viitor – apare adesea la persoanele cu un nivel ridicat de grăsime corporală, ducând la creșterea nivelului de zahăr din sânge și, în cele din urmă, la diabet.
- Apneea în somn: Afectând aproximativ 20% dintre americani, această afecțiune implică pauze în respirație în timpul somnului. Riscul crește odată cu creșterea IMC-ului și a circumferinței gâtului mai mari. Excesul de grăsime restricționează fluxul de aer prin colapsarea căilor respiratorii și perturbarea tiparelor respiratorii, ducând la oboseală și alte probleme grave de sănătate.
- Hipertensiune arterială: Tensiunea arterială crescută este afectată direct de excesul de greutate. Studiul Framingham Heart a arătat că până la 28% din cazurile de hipertensiune arterială pot fi atribuite supraponderalității sau obezității. Reducerea greutății duce adesea la scăderea tensiunii arteriale, reducând nevoia de medicamente.
- Depresie: Persoanele cu obezitate se confruntă cu un risc semnificativ mai mare de depresie, unele studii indicând o creștere a probabilității cu 20-44%. Simptome precum lipsa de energie, somnul neregulat și supraalimentarea sunt adesea comune acestor afecțiuni.
Informații despre obezitate
În 2014, obezitatea a costat economia SUA 1,42 trilioane de dolari — reprezentând peste 14% din cheltuielile cu asistența medicală — și a contribuit la aproximativ 320.000 de decese. O persoană cu un IMC peste 40 care reușește să piardă doar 5% din greutatea sa poate economisi anual peste 2.000 de dolari în costuri legate de asistența medicală.
Obezitatea este acum cea mai răspândită boală cronică din țară. Potrivit CDC, aproape 93,3 milioane de adulți din SUA trăiau cu obezitate între 2015 și 2016. În câteva decenii, se preconizează că jumătate dintre adulții americani vor fi afectați.
Educația joacă și ea un rol – nivelurile mai ridicate de educație sunt asociate cu un risc mai mic de obezitate. Persoanele cu un IMC foarte mare își pot pierde speranța de viață cu până la 8 ani, un impact similar cu fumatul excesiv.
Întrebări frecvente
Ce opțiuni de tratament sunt disponibile pentru gestionarea obezității?
Obezitatea este cel mai bine tratată cu o strategie multistratificată, bazată pe dovezi, formată din patru elemente fundamentale: gestionarea dietei, activitatea fizică, modificarea comportamentului și medicația. Planurile de tratament sunt personalizate. De exemplu:
- Nutriția poate implica planuri de masă structurate, porții reduse și evitarea anumitor categorii de alimente.
- Programele de exerciții fizice pot începe cu activități de bază, cum ar fi mersul pe jos, și pot progresa pe măsură ce individul devine mai activ.
- Terapia comportamentală include practici alimentare conștiente și identificarea indiciilor care nu sunt legate de foame pentru a mânca.
- Medicamentele aprobate special pentru obezitate pot fi introduse de specialiști atunci când schimbările stilului de viață nu sunt suficiente.
Cum se clasifică obezitatea?
Obezitatea este împărțită în trei categorii în funcție de IMC:
- Clasa 1: IMC de la 30 la 34,9
- Clasa 2: IMC de la 35 la 39,9
- Clasa 3: IMC peste 40
Deși este utilizat pe scară largă, IMC nu ia în considerare distribuția grăsimii corporale sau diferențele între etnii, ceea ce îi poate limita eficacitatea în evaluarea riscurilor reale pentru sănătate.
Cât de repede ar trebui să se producă pierderea în greutate?
O rată sănătoasă de pierdere în greutate este de aproximativ 0,5 până la 0,9 kg pe săptămână. Deși poate părea lentă, având în vedere efortul implicat, pierderea treptată și susținută are mai multe șanse să dureze. În timp ce unele programe structurate pot accelera în siguranță acest proces, dietele rapide oferă rareori rezultate de durată. Scopul este de a adopta obiceiuri sustenabile care susțin bunăstarea pe termen lung, ideal sub supraveghere medicală.