Prezentare generală a revizuirii lunare
La Spitalul Erdem, Comitetul de Pediatrie evaluează în mod regulat noile descoperiri în cercetarea obezității infantile. Accentul acestei luni este pe o investigație sistematică a conexiunii dintre terapia GLP-1 și riscul crescut de tulburări de sănătate mintală, cum ar fi depresia, anxietatea și tendințele suicidare.
Prezentare generală a studiului
Analiza a constatat că adulții care utilizează agonişti ai receptorilor GLP-1 pentru a gestiona diabetul de tip 2 sau obezitatea au prezentat rate mai mari de depresie severă, anxietate și gânduri sau comportamente suicidare în comparație cu persoane similare cărora nu li s-au prescris aceste medicamente.
Revizuire detaliată
Aplicarea agoniștilor receptorilor GLP-1 (GLP1-RA) pentru gestionarea atât a obezității, cât și a diabetului de tip 2 a înregistrat o creștere semnificativă în ultimii ani. În timp ce aceste medicamente demonstrează o eficiență ridicată, preocupările cu privire la potențialele lor efecte secundare psihiatrice persistă. La mijlocul anului 2023, Agenția Europeană pentru Medicamente a inițiat o analiză pentru a stabili dacă utilizarea GLP1-RA ar putea fi legată de comportamente suicidare. În schimb, o evaluare a siguranței realizată de sistemul de raportare a evenimentelor adverse al FDA din SUA nu a stabilit o astfel de legătură. Cu toate acestea, concluziile cercetării rămân mixte: în timp ce unele studii – cum ar fi STEP-2 și STEP-6 – raportează un risc psihiatric crescut cu medicamente precum semaglutida și liraglutida, altele, inclusiv o meta-analiză din 2023 a lui Chen și colegii, sugerează un posibil efect protector împotriva depresiei.
Acest studiu de cohortă retrospectiv bazat pe comunitate a examinat modul în care utilizarea GLP1-RA a influențat apariția depresiei, anxietății și suicidalității pe o perioadă de cinci ani. Cercetătorii au extras codurile ICD-10 din baza de date TriNetX pentru a evalua aceste rezultate. Pentru a reduce variabilele de confuzie, cum ar fi diferențele demografice și socioeconomice, au folosit potrivirea scorului de propensiune. Participanții la grupul de tratament au fost adulți care au primit liraglutidă (fie Victoza 1,8 mg pe zi sau Saxenda 3 mg pe zi) sau semaglutidă (Ozempic 1 mg pe săptămână sau Wegovy 2,4 mg pe săptămână). Grupul de control a inclus adulți cu obezitate care nu au folosit GLP1-RA și au fost potriviți în consecință. Ambele grupuri au cuprins 162.257 de indivizi. Data indexului a fost definită fie ca fiind începutul terapiei cu GLP1-RA, fie ca data unui diagnostic de obezitate pentru martori. Persoanele au fost excluse dacă au avut un istoric recent (cu un an înainte sau cu o lună după index) de tulburări psihice grave sau utilizarea anterioară a GLP1-RA.
Scopul principal a fost identificarea de noi diagnostice psihiatrice – cum ar fi tulburările depresive, anxietatea sau comportamentul suicidar – care apar la cel puțin o lună după inițierea tratamentului. Studiul a calculat riscurile pentru a măsura riscurile psihiatrice asociate cu terapia GLP1-RA.
Constatările au arătat un risc semnificativ crescut în grupul GLP1-RA pentru toate afecțiunile de sănătate mintală analizate. Rata de risc a fost de 1,98 pentru orice tulburare psihiatrică și de 2,95 în special pentru tulburarea depresivă majoră, ceea ce indică faptul că problemele psihiatrice au fost de aproximativ de două ori mai frecvente, iar depresia de aproape trei ori mai frecventă, în rândul utilizatorilor GLP1-RA. Aceste riscuri au persistat pe parcursul celor cinci ani de urmărire, cu rate constant mai mari în grupul tratat. Analiza subgrupurilor a defalcat riscurile pe variabile demografice. Pacienții de sex feminin s-au confruntat cu cel mai mare risc de tulburare depresivă majoră (raportul de risc 3,16). Riscul de suicid a atins apogeul la cei cu vârsta cuprinsă între 18-49 (3,01), în timp ce depresia a fost mai răspândită la cei cu vârsta între 50-69 și peste 70. Au apărut și disparități rasiale: participanții negri au avut cele mai mari riscuri de suicid (3,45), anxietate (2,03) și boli psihiatrice în general (2,18); Participanții albi au avut cel mai mare risc de depresie (3,03); Indivizii asiatici au prezentat rate de risc mai mici, deși erau subreprezentate în eșantion. Dintre medicamente, Victoza a prezentat cel mai mic risc psihiatric, în timp ce Wegovy a arătat cel mai mare.
O limitare cheie a acestui studiu este absența datelor IMC, care pot influența rezultatele. În plus, nu a luat în considerare aderența la medicamente sau efectele adverse – factori care ar fi putut avea un impact semnificativ asupra constatărilor. În ciuda acestor lacune, rezultatele necesită investigații suplimentare. În special, un alt studiu publicat în octombrie 2024, folosind aceeași bază de date TriNetX, a analizat adolescenții cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani și a constatat că terapia GLP1-RA a fost legată de riscuri mai mici de ideație și tentative suicidare în comparație cu controalele potrivite cu IMC și scorul de propensiune. Această contradicție subliniază necesitatea unor cercetări mai direcționate în domeniul sănătății mintale în jurul acestor medicamente.
În timp ce numai obezitatea este cunoscută pentru creșterea riscurilor de depresie, anxietate și sinucidere, tratamentele de succes pentru obezitate precum GLP1-RA ar duce probabil la îmbunătățirea sănătății mintale. O teorie propune că GLP1-RA influențează pozitiv sistemul dopaminergic al creierului, scăzând potențial dependența și îmbunătățind bunăstarea psihologică. În schimb, unii cercetători sugerează că această interacțiune ar putea atenua răspunsurile de plăcere, contribuind posibil la simptome depresive și gânduri suicidare.
În cele din urmă, aceste rezultate subliniază necesitatea unei abordări cuprinzătoare și colaborative în gestionarea obezității – una care include screening-ul sănătății mintale și monitorizarea continuă. Deși acest studiu special s-a concentrat exclusiv pe adulți, rezultatele evidențiază importanța viitoarelor cercetări axate pe adolescenți privind depresia și anxietatea. Având în vedere că adolescenții în cele din urmă trec la vârsta adultă tânără – o categorie de vârstă care a arătat riscuri ridicate pentru sănătatea mintală în acest studiu – devine și mai critic să se asigure continuitatea îngrijirii printr-un sistem de sprijin multidisciplinar.