Ce este vasopresina (ADH) și cum o poți crește?

Un ghid despre hormonul care te menține hidratat și îți menține tensiunea arterială sub control

De fiecare dată când bei apă, transpiri sau mergi la toaletă, corpul tău trebuie să decidă: ar trebui să rețină apa sau să o lase să plece? Această decizie aparent simplă este de fapt ghidată de un hormon puternic numit vasopresină , cunoscut și sub numele de hormon antidiuretic (ADH) .

Vasopresina este esențială pentru menținerea echilibrului fluidelor din organism și a tensiunii arteriale. Atunci când funcționează corect, organismul rămâne hidratat, vasele de sânge funcționează eficient, iar rinichii conservă cantitatea potrivită de apă. Cu toate acestea, atunci când ceva nu merge bine cu vasopresina, efectele pot fi grave, de la deshidratare la scăderea tensiunii arteriale sau chiar disfuncție renală.

În acest articol, vom explora ce face vasopresina, cum este reglementată, ce se întâmplă când nivelurile sunt prea scăzute sau prea ridicate și cum puteți susține funcția sănătoasă a ADH în mod natural.

Ce este vasopresina?

Vasopresina este un hormon peptidic produs în hipotalamus , o regiune din creier, și stocat și eliberat de glanda pituitară posterioară . Rolul său principal este de a controla echilibrul hidric al organismului acționând asupra rinichilor . Denumirea de „hormon antidiuretic” reflectă funcția sa principală: de a preveni pierderea unei cantități prea mari de apă prin urină.

Când vasopresina este eliberată în fluxul sanguin, aceasta le spune rinichilor să rețină apa și să concentreze urina , ceea ce ajută la menținerea hidratării. De asemenea, provoacă contractarea vaselor de sânge , crescând tensiunea arterială, în special în timpul deshidratării sau pierderii de sânge.

Cum funcționează vasopresina?

Vasopresina funcționează prin legarea de receptorii V2 din rinichi, semnalând reabsorbția apei înapoi în fluxul sanguin. Acest lucru duce la o cantitate mai mică de urină produsă și o urină mai concentrată . Dacă ați observat vreodată o urină mai închisă la culoare după o alergare lungă sau într-o zi caniculară, aceasta este vasopresina care își face treaba.

În același timp, vasopresina se poate lega de receptorii V1 din vasele de sânge, provocând contractarea acestora și creșterea tensiunii arteriale. Acest rol dublu face ca vasopresina să fie vitală nu numai pentru hidratare, ci și pentru stabilitatea cardiovasculară .

Eliberarea de vasopresină este declanșată în principal de:

• Creșterea osmolalității sanguine (când crește concentrația de substanțe dizolvate precum sodiul)
• Volum sanguin scăzut sau tensiune arterială scăzută
  
• Stresul și efortul fizic
  
• Greață sau durere
  

Chiar și mici schimbări ale hidratării sau ale tensiunii arteriale pot activa hormonul aproape instantaneu.

Ce se întâmplă când vasopresina este prea scăzută?

Nivelurile scăzute de vasopresină pot duce la o afecțiune numită diabet insipid , care este foarte diferită de diabetul zaharat (tipul care implică glicemia). În diabetul insipid, rinichii nu rețin apa în mod corespunzător, ceea ce duce la:

• Urinare excesivă (poliurie)
• Sete extremă (polidipsie)
• Deshidratare
  
• Tensiune arterială scăzută
  
• Dezechilibru electrolitic

Există două forme principale:

• Diabet insipid central , cauzat de lipsa producției de ADH (de exemplu, din cauza leziunilor cerebrale sau a tumorilor hipofize)
• Diabet insipid nefrogenic , în care rinichii nu răspund corespunzător la ADH

Fără tratament, această afecțiune poate duce la deshidratare cronică și scăderi periculoase ale tensiunii arteriale.

Ce se întâmplă când vasopresina este prea mare?

Prea multă vasopresină poate duce la o afecțiune cunoscută sub numele de Sindromul Secreției Inadecvate de Hormon Antidiuretic (SIADH) . În SIADH, apa este reținută excesiv, diluând nivelul de sodiu din sânge și ducând la hiponatremie .

Simptomele SIADH și ale vasopresinei crescute includ:

• Greață și dureri de cap
  
• Confuzie sau somnolență
  
• Crampe musculare
  
• Convulsii (în cazuri severe)
• Sodiu scăzut în sânge (hiponatremie)
  

SIADH poate fi cauzat de leziuni cerebrale, boli pulmonare, infecții, anumite medicamente sau cancere care produc substanțe asemănătoare ADH.

Cum poți menține niveluri sănătoase de vasopresină?

Deși unele afecțiuni necesită tratament medical, multe aspecte ale reglării vasopresinei sunt legate de stilul de viață și de obiceiurile de hidratare . Iată câteva modalități bazate pe dovezi pentru a promova o activitate sănătoasă a vasopresinei:

1. Hidratează-te, dar nu excesiv. Consumul de suficientă apă este esențial, dar suprahidratarea poate suprima vasopresina. Urmărește un aport echilibrat în funcție de sete, activitate și climă.
   
2. Gestionați nivelurile de stres. Vasopresina este implicată în răspunsul organismului la stres. Stresul cronic poate modifica semnalizarea ADH, așa că practici precum meditația și exercițiile de respirație pot ajuta.
   
3. Un somn odihnitor Vasopresina este eliberată în impulsuri, adesea în timpul somnului. O calitate slabă a somnului poate perturba ritmul acestuia și poate influența tensiunea arterială și retenția de lichide.
   
4. Limitați consumul de alcool. Alcoolul inhibă eliberarea de vasopresină, motiv pentru care consumul de alcool duce la urinare crescută și deshidratare. Moderația este importantă.
   
5. Evitați diureticele inutile. Utilizarea excesivă a medicamentelor diuretice sau a cafeinei poate contracara efectele vasopresinei, ducând la pierderea de lichide și la dezechilibru electrolitic.
   
6. Urmați o dietă bogată în electroliți. Sodiul, potasiul și magneziul susțin echilibrul fluidelor și electroliților, care funcționează alături de vasopresină. Evitați dietele extrem de sărace în sare, cu excepția cazului în care vi se recomandă acest lucru.
   

Se poate suplimenta cu vasopresină?

La persoanele diagnosticate cu diabet insipid central , se poate prescrie vasopresină sintetică (numită desmopresină sau DDAVP ). Aceasta este disponibilă sub formă de spray nazal, tabletă sau injecție și ajută la restabilirea eficientă a echilibrului fluidelor.

Totuși, suplimentarea cu vasopresină nu se utilizează la persoanele fără deficit și trebuie administrată doar sub supraveghere medicală. Utilizarea greșită poate duce la retenție de apă și niveluri periculos de scăzute de sodiu.

La Spitalul Erdem , folosim teste diagnostice specifice și evaluări endocrine pentru a evalua și gestiona tulburările legate de hormoni, inclusiv cele care implică vasopresina. Cu peste 37 de ani de experiență , echipa noastră combină îngrijirea bazată pe compasiune cu medicina bazată pe dovezi.

Un hormon care protejează fiecare picătură

Deși rareori este în centrul atenției, vasopresina este esențială pentru supraviețuire. Indiferent dacă transpiri în timpul unui antrenament, te recuperezi după o boală sau pur și simplu îți continui ziua, acest hormon funcționează în tăcere pentru a echilibra apa, tensiunea arterială și electroliții cu o precizie remarcabilă.

Dacă observi semne precum urinare frecventă, sete excesivă sau oboseală neobișnuită, nu le ignora. Acestea ar putea fi semne ale unui hormon care fie funcționează sub acțiune, fie suprasolicitat.

Înțelegerea vasopresinei înseamnă înțelegerea modului în care corpul tău menține echilibrul cu ceea ce contează cel mai mult . Și uneori, cheia unei sănătăți mai bune nu constă doar în ceea ce adaugi, ci în ceea ce corpul tău păstrează.