Ce este MS? Care sunt simptomele SM?

Boala SM (Emes) este o boală a tecii de mielină care asigură comunicarea între creier și măduva spinării și alte părți ale corpului din sistemul nervos central. Ca urmare a bolii tecii de mielină, mișcările brațelor sau picioarelor, apar probleme de vedere, senzație și echilibru. Această boală se numește boala MS. Boala SM se dezvoltă în atacuri și poate fi ținută sub control cu un tratament adecvat și o urmărire regulată. Se știe că boala de scleroză multiplă afectează în general persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani.

Ce este boala MS (scleroza multiplă)?

SM (Scleroza Multiplă), cunoscută și sub numele de boala Emes, este o boală a sistemului nervos central care provoacă deficite senzoriale, cum ar fi slăbiciune la nivelul brațului sau piciorului și probleme de vedere, tulburări de mers și dificultăți de echilibru și coordonare. În SM, sistemul imunitar atacă teaca de mielină protectoare care acoperă fibrele nervoase, perturbând comunicarea dintre creier și restul corpului.

În scleroza multiplă, structurile substanței albe din sistemul nervos central sunt afectate în primul rând. Această substanță albă constă din fibre nervoase care asigură comunicarea în sistemul nervos central și între această secțiune și alte părți ale corpului.

La pacienții cu SM, există zone deteriorate numite plăci sau leziuni în această substanță albă din sistemul nervos central. În aceste zone deteriorate, există o pierdere a unei substanțe numite mielină care înconjoară nervul. În funcție de zona afectată a sistemului nervos și de gradul leziunii, tipul și severitatea bolii SM pot varia de la pacient la pacient. În SM, sistemul imunitar atacă învelișul protector cunoscut sub numele de mielină care acoperă fibrele nervoase. Acest lucru întrerupe comunicarea dintre creier și restul corpului. În cele din urmă, boala poate provoca leziuni permanente ale fibrelor nervoase.

Simptomele și tratamentul SM sunt specifice fiecărui individ. Nu este posibil să găsiți doi pacienți cu SM care se dezvoltă într-un mod similar și au aceleași simptome. Evoluția diferită a bolii la individ și la pacienți face ca momentul bolii, locația pe care o ia în creier și severitatea simptomelor să fie diferite. În general, în cazurile de SM, există o pierdere completă sau semi-completă a oricărei funcții controlate de creier sau măduva spinării.

Care sunt tipurile de boală SM?

Boala SM apare în diferite tipuri, în funcție de severitatea bolii și de zona pe care o afectează. Aceste tipuri pot fi explicate după cum urmează:

SM recidivantă-remisiva
MS progresivă secundară
MS progresivă primară
Sindrom izolat clinic
Sindrom izolat radiologic

SM recidivantă-remisiva

Majoritatea persoanelor cu scleroză multiplă au tipul recidivant-remisiv. Aceștia experimentează perioade de recidive sau simptome noi, care se dezvoltă în zile sau săptămâni și, de obicei, se rezolvă parțial sau complet. Aceste recidive sunt urmate de perioade de remisie silențioasă a bolii care pot dura luni sau chiar ani.

SM secundar-progresiv

Cel puțin 20% până la 40% dintre persoanele cu scleroză multiplă recidivă-remisiva dezvoltă în cele din urmă o progresie constantă a simptomelor. Această progresie poate veni cu sau fără perioade de remisie și are loc peste 10 până la 40 de ani de la debutul bolii. Aceasta se numește SM secundar progresivă. Agravarea simptomelor se manifestă de obicei ca dificultăți de mobilitate și de mers. Rata de progresie a bolii variază foarte mult în rândul persoanelor cu SM secundar progresivă.

SM primar-progresiv

Unele persoane cu scleroză multiplă au semne și simptome care au debut treptat și progresează constant, fără recidive. Acest tip de SM este cunoscut sub numele de SM primar-progresiv.

Sindrom izolat clinic

Sindromul izolat clinic al SM se referă la primul episod al unei afecțiuni care afectează mielina. După teste mai detaliate, sindromul izolat clinic poate fi diagnosticat ca SM sau o altă afecțiune.

Sindrom izolat radiologic

În sindromul izolat radiologic al SM, constatări asemănătoare SM sunt găsite pe RMN-ul creierului și măduvei spinării la o persoană care nu prezintă simptomele clasice ale SM.

Cele trei tipuri rare de SM sunt:

Tumefactive MS
Scleroza concentrică Balo
Varianta Marburg MS

Care sunt cauzele bolii SM (scleroza multiplă)?

SM este o boală care apare atunci când sistemul imunitar atacă structura de protecție numită înveliș de mielină a celulelor nervoase din creier, nervul optic și măduva spinării. Deși cauza SM încă nu este pe deplin cunoscută, se știe că factorii de mediu care declanșează anumite mutații genetice sunt eficienți în boală.

Factori de mediu: expunerea la solvenți organici și mercur, expunerea la pesticide și radiații.
Etnie: boala poate fi observată la persoanele de origine caucaziană și nord-africană. Protecția este mai mare la rasele galbene și parțial negre decât la rasele albe. În plus, boala este observată într-un ritm ridicat în Europa de Nord, America și nordul Canadei și într-un ritm scăzut în regiunea ecuatorială.
Influența virusurilor: expunerea anterioară la virusurile „herpes”, „varicela zoster”.
Ereditatea: Există factori genetici care sunt influențați de factorii declanșatori ai mediului.
Factori genetici: Rata aceleiași boli la copiii unei mame sau ai tatălui cu SM este de 7-10 ori mai mare decât la persoanele din aceeași grupă de vârstă din societate. Cu toate acestea, genele nu sunt singurul factor în dezvoltarea bolii. De exemplu; chiar dacă unul dintre gemenii identici genetic dezvoltă SM, riscul ca celălalt să o dezvolte este de 25%.

În afară de acești factori, cauzele bolii SM includ;

Deteriorarea barierei dintre sânge și creier
Evenimente biochimice care au loc în uter
Deficiențe de dietă și vitamine
Pot fi enumerate și reacțiile alergice.

Care sunt simptomele SM (scleroza multiplă)?

Simptomele sclerozei multiple (SM) includ pierderea forței unui braț sau picior pe o parte a corpului, creșterea amorțelii la nivelul picioarelor, dificultăți de mers, vedere dublă sau vedere încețoșată, incontinență, oboseală, depresie și probleme de vorbire.

Simptomele care indică boala SM sunt:

furnicături și amorțeală în diferite părți ale corpului
Rigiditate musculară, crampe musculare și durere
Probleme de vedere, cum ar fi vederea încețoșată, dublă și scăzută
Senzație de șoc electric atunci când gâtul este îndoit înainte
Probleme cu gândirea, învățarea și planificarea
Depresie și anxietate
Dificultate de a vorbi și de a înghiți
Probleme ale vezicii urinare, cum ar fi incontinența urinară
Oboseală și slăbiciune
Probleme de echilibru și coordonare, cum ar fi dificultatea de mers
Constipaţie
Disfuncții sexuale
Probleme de memorie pe termen scurt

Cum este diagnosticată MS?

Diagnosticarea SM nu este ușoară. Un test specific care poate diagnostica SM nu a fost încă dezvoltat. Diagnosticarea SM înseamnă de fapt eliminarea altor posibilități. Testele utilizate pentru a diagnostica SM sunt următoarele:

RMN: Filmele RMN oferă informații detaliate despre creier și măduva spinării și sunt extrem de importante pentru diagnosticarea SM. Leziunile MS apar ca zone palide pe aceste filme.
Examinarea lichidului cefalorahidian: în acest lichid pot fi detectate benzi lignale și proteina mielină, care indică activitatea sistemului imunitar.
Răspunsuri evocate: Aceste teste sunt tehnici de măsurare a vitezei de conducere nervoasă. Nervii cu teaca de mielina deteriorate conduc semnalele mai lent. Există 3 tipuri principale:
Răspunsuri evocate vizuale: examinează nervii implicați în vedere.
Răspunsuri evocate auditive: examinează nervii implicați în auz.
Răspunsuri evocate smatsensory: examinează nervii senzoriali din brațe și picioare.

Cum este tratată boala SM?

Tratamentul SM ar trebui să fie personalizat și cu siguranță ar trebui să înceapă devreme. Boala apare de obicei între 20-50 de ani. Cu cât SM începe mai devreme, cu atât cursul este mai grav. Un pacient care are un atac de SM poate să nu aibă un alt atac de-a lungul vieții sau poate experimenta atacuri cu frecvență diferită.

Formele continuu progresive care nu apar in atacuri si nu permit recuperare sunt mult mai severe. Există și tipuri de SM care încep cu atacuri și apoi continuă fără pauză. Tratamentul SM trebuie început fără întârziere în timpul atacurilor. Tratamentul precoce al SM previne ca boala să provoace daune în viitor.

Care sunt constatările care arată că boala SM va urma un curs bun?

Cei ale căror primele simptome sunt senzoriale sau vizuale
Interval lung între 2 atacuri
Boala a apărut înainte de vârsta de 25 de ani.
Inițial, foarte puține leziuni sunt observate la RMN (imagini prin rezonanță magnetică)
Puține compartimente neurologice afectate la 5 ani de la debut
Puține sechele neurologice la 5 ani de la debut
Recuperarea este aproape completă după atacuri
Absența proteinei mielinei în lichidul cefalorahidian în afara atacurilor
Pornind dintr-o singură regiune

Nu trebuie uitat că este și un avantaj pentru pacient să fie femeie.

Care sunt semnele că SM va avea un curs prost?

Inițial, există multe zone afectate
Leziuni IRM multiple la început
Inițial, sunt afectate părțile creierului legate de forță, echilibru și funcțiile sfincterului.
Cursul progresiv al bolii la început
Benzi oligoclonale în lichidul cefalorahidian în cursul timpuriu al bolii
Debutul bolii după vârsta de 40 de ani
Mai puțin de 1 an între 2 atacuri
Constatări motorii inițiale
Descoperirile inițiale ale trunchiului cerebral
Pacientul este de sex masculin

Tratamentele preventive (vaccinurile) joacă, de asemenea, un rol major în tratamentul SM. Consultarea unui medic specialist imediat ce atacurile de SM sunt resimțite este primul pas în tratamentul SM. RMN-urile creierului și măduvei spinării care pot diagnostica crizele de SM, testele efectuate prin prelevarea de probe din lichidul cefalorahidian și testele electrofiziologice sunt decisive pentru metodele de aplicat în tratament. Numărul de plăci observate în creier după teste arată evoluția și gradul bolii SM. Nu există un tratament complet pentru SM. Tratamentele sunt aplicate pentru a reduce atacurile de SM și efectele atacurilor obișnuite. Tratamentele preventive (vaccinurile) care previn atacurile cu 30-40% sunt aplicate pacienților care au crize constante de SM. În plus, acest tratament preventiv reduce riscul de invaliditate după atacuri. Tratamentul cu interferon se aplică pacienților care au atacuri de SM foarte frecvente pentru a reduce numărul de atacuri.

Un punct important de remarcat în tratamentul SM este că nu se recomandă aplicarea unor tratamente preventive care suprimă sistemul imunitar la pacienții care prezintă risc de a dezvolta SM cronică și care au avut un singur atac. Există acum opțiuni de tratament pentru SM, în special pentru tipurile rare și severe ale bolii. Tratamentele pentru SM pot provoca riscuri grave deoarece suprimă sistemul imunitar. Prin urmare, tratamentul SM trebuie ținut sub control strâns și trebuie aplicat în instituții medicale specializate.

Întrebări frecvente despre MS

Ce fel de boală este SM?

Scleroza multiplă (SM) este o boală în care teaca de mielină, substanța care acoperă majoritatea fibrelor nervoase, este deteriorată la nivelul creierului, a nervilor optici și a nervilor de sub măduva spinării. În SM, creierul sau măduva spinării sunt afectate, ceea ce poate afecta vederea, mișcările brațelor și picioarelor. De asemenea, poate provoca multe probleme, cum ar fi probleme senzoriale și probleme de echilibru.

Cum este diagnosticată boala SM?

Simptomele SM includ probleme de vedere, cum ar fi vederea dublă și vedere încețoșată, slăbiciune și amorțeală la nivelul mușchilor brațului sau picioarelor, de obicei pe o parte a corpului, dificultăți de mers, epuizare, tulburări ale intestinului, vezicii urinare și ale funcțiilor sexuale, modificări ale dispoziției, probleme de memorie și epuizare.

MS previne sarcina?

Contrar credinței populare, pacienții cu SM nu trebuie să-și amâne planurile de sarcină. Pacienții cu SM pot rămâne însărcinate cu ușurință și își pot naște copiii într-un mod sănătos. Dacă atacurile de SM devin severe, este suficient ca pacienții să evite munca grea. Trebuie știut că SM nu este o boală care împiedică nașterea și fertilitatea. De fapt, sarcina poate chiar atenua atacurile de SM în unele cazuri. Cu toate acestea, deoarece atacurile pot reapare după naștere, monitorizarea atentă a SM este foarte importantă.

Ce ar trebui făcut pentru a menține boala SM sub control?

SM poate fi controlată cu un tratament adecvat și cu modificări ale stilului de viață.

Evitați activitățile și sarcinile care vă vor obosi prea mult.
Aveți grijă să mâncați regulat și sănătos
Păstrați substanțele nocive, cum ar fi alcoolul și țigările, departe de viață
Mișcă-te!
Alegeți apă caldă în loc de medii fierbinți, cum ar fi băile turcești și saunele, care pot crește plângerile de SM.
Încercați să stați departe de depresie .

Care sunt primele semne ale bolii SM?

Primele și primele simptome ale SM sunt amorțeală și furnicături. Aceste amorțeli apar la anumite membre de pe o parte a corpului. Printre simptomele SM se numără și durerea la nivelul membrelor relevante, slăbiciune musculară, oboseală, dezechilibru, tremor, amețeli, dificultăți de mers și probleme intestinale, cum ar fi constipația.

Deficitul de vitamina D crește riscul de SM?

Ca rezultat al studiilor, se evaluează că a avea un nivel scăzut de vitamina D, care apare ca urmare a unei expuneri prea mici la lumina soarelui, poate crește riscul de SM.

Există metode naturale care pot fi folosite pentru a ameliora simptomele SM?

Dacă SM este la un nivel scăzut sau moderat, programele regulate de exerciții fizice pot ajuta la atenuarea și controlul simptomelor. În plus, sunt de ajutor să te odihnești din plin, să te asiguri că temperatura corpului nu crește prea mult, să mănânci o dietă echilibrată și să te ferești cât mai mult posibil de stres.